La fel de important, domnul Vișinescu a avut inspirația să vadă în părintele Radu Ilinoiu (îmbrățișat cu drag drept paroh al bisericii care la acea vreme nu exista nici măcar pe hârtie, ci doar în mintea și sufletul inițiatorilor) pe cel care urma să devină nu doar păstorul vrednic al credincioșilor din Pajura, care demult doreau să aibă un preot aproape de nevoile lor spirituale și să se poată închina la o biserică în cartier, dar și, așa cum spunea deseori, cel de-al treilea copil al său. De la începuturile parohiei până la decesul său din anul 2009, domnul Vișinescu a avut constant inițiativa și s-a sfătuit mereu cu părintele Ilinoiu pentru toate evenimentele majore de care a depins sau care au completat identitatea noii biserici.

Vasile Vișinescu a inițiat și s-a implicat direct, împreună cu comitetul bisericii, în cele mai importante repere din efortul anevoios, dar aducător de răsplată, al înființării parohiei Pajura: obținerea aprobării din partea Patriarhiei pentru noua parohie și pentru construcția bisericii din lemn; obținerea terenului din partea primăriei (teren propus de soția sa, d-na Elena Vișinescu, ca fiind cel mai potrivit pentru biserică, contrar celor identificate inițial de dl. Vișinescu și părintele Ilinoiu după ce au bătut cu pasul tot cartierul Pajura, și care a permis ulterior construcția oficiului parohial și a bisericii mari din piatră)  și a aprobărilor pentru construcție; alegerea hramului bisericii și obținerea veșmântului care a stat pe moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași; etc.

În amintirea celor care l-au cunoscut rămâne ca un om deosebit, săditorul seminței din care s-au dezvoltat o nouă parohie bucureșteană, o insolită biserică tradițională din lemn în Bucureștiul secolului XXI și, 10 ani mai târziu, o superbă biserică din piatră în stil brâncovenesc, capodoperă a arhitecturii post-decembriste și totodată noul centru al comunității enoriașilor din cartierul Pajura ce răspunde pe deplin nevoilor lor spirituale și sociale.