Cuvântul Sfântului Maxim Mărturisitorul despre slăbănogirea sufletească

 

"Cel slăbănogit prin plăcerile trupului, nu e înstare nici de lucrarea virtuţilor şi nu se mişcă uşor nici spre cunoştinţă. De aceea nu are nici om, adică gând înţelept, ca atunci când se tulbură apa să-l arunce în scăldătoare, adică în virtutea capabilă de cunoştinţă, care vindecă toată boala. Căci suferind de moleşeală şi

de nepăsare, tot amână aceasta şi astfel e luat pe dinainte de altul, care-l împiedică să ajungă la vindecare.

 

De aceea zace treizeci şi opt de ani în boală. Căci cel ce nu priveşte

creaţiunea văzută spre slava lui Dumnezeu, ca să-şi urce gândul cu

evlavie spre cea inteligibilă, rămâne cu adevărat bolnav atâţia ani câţi

s-au amintit mai sus. Fiindcă numărul treizeci, înţeles natural,

însemnează firea sensibilă, precum privit practic, însemnează virtutea

cu fapta. Iar numărul opt, înţeles natural, arată firea inteligibilă a celor

netrupeşti, precum privit gnostic, arată teologia a tot înţeleaptă. 

 

Cel ce nu e mişcat de acestea spre Dumnezeu, rămâne olog până când,

venind Cuvântul, îl învaţă pe scurt chipul vindecării zicând: «Scoală-te,

ia-ţi patul tău şi umblă», adică îi porunceşte să-şi ridice mintea din

iubirea de plăcere ce o leagă şi să-şi ia trupul pe umerii virtuţilor şi să plece

la casa sa, adică la cer.

 

Căci e mai bine ca ceea ce este inferior să fie luat pe umerii faptei de ceea ce este superior, spre a fi dus spre virtute, decât ca ceea ce este superior să fie purtat de moleşeala celui inferior spre iubirea de plăceri."

 

 (extras din Filocalia, Volumul II, MAXIM MĂRTURISITORUL. Cuvânt ascetic, Capete despre dragoste, Capete teologice, Întrebări, nedumeriri şi răspunsuri, Tâlcuire la Tatăl nostru,Traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Ediţie electronică APOLOGETICUM, 2005)

 

Please reload